Ca posesoare de (4) animaluțe de casă am fost super incântată de premiera filmului The Secret Life of Pets sau Singuri Acasă, cum a fost acest titlu tradus la noi. Ok, din start va spun ca văzând filmul nu mă așteptam ca animaluțele astea de companie să aibă o viață așa plină și aventuroasă, deși ceva semnale am avut și imi amintesc de parcă a fost azi, după-amiaza când am intrat în casă și am găsit pe parchetul din hol o vrabie decapitată și cu creierii imprăștiati la juma’ de metru mai încolo. Sper, pe același principiu, să nu stau in casă cu niște criminali în serie cu sânge rece, dar chiar și așa dacă ar sta lucrurile, bag de seamă că am supraviețuit alături de ei fără să ne reteze jugulara in somn. :))) Cu toate astea, nu o dată m-am intrebat ce fac mâțele mele si cățelul când rămân singuri in apartament, in afară de a decapita vrăbii, evident. Ca mine cred că sunt destui curioși, după cum știți unii au recurs la inregistrări video si, iată, așa a apărut YouTube. :)))
Revenind la film: este pur și simplu mișto și extrem de amuzant, eu una am râs de la inceput până la sfârșit și m-am induioșat cam de tot atâtea ori. Deși mă indoiesc că sunt doar eu subiectivă prin prisma faptului că am iubit mereu animaluțele și dețin destule câteva, sunt sigură că atât pe proprietarii de animale cât și pe cei care incă nu dețin o astfel de vietate ii va unge la suflet și amuza la fel de tare.
Povestea îi are in prim plan pe Max si Duke, doi câini complet diferiti atât ca aspect cât și ca personalitate, care trebuie să traiască, dintr-o bună zi, împreună, într-un apartament mic din New York. Max este un terrier draguț care isi iubește necondiționat stăpâna și pe care o așteaptă zi de zi in fața ușii, care are prieteni și vecini de-o seamă cu el care ii țin companie si care, ulterior, vin să ii salveze viața: o frumoasa cațelusă pomeranian care e indragostită in secret de el, un mops care e mereu agitat si urăște veverițele, o pisică grasuță si sofisticată cu care are genul ala de relație ură-iubire. In aventura lor de a scăpa de ghearele oribile ale hingherilor, animaluțele astea descoperă și lumea subterană a animalelor abandonate de stăpâni, care au ajuns să traiasca in canalele marelui oraș, o lume condusă de nebunul (dar simpaticul) iepure Snowball.
Dincolo de intreaga acțiune care este destul de elaborată, de remarcat sunt exact acele detalii savuroase despre ceea ce fac animalele astea după ce inchidem ușa in urma noastră când plecăm de acasă: de la situații lejere in care pun stăpânire pe televizor și urmăresc telenovele până la petreceri heavy-metal monstruoase și rasul tuturor bunătăților din frigider, treburi destul de inofensive, până la urma, în comparație cu bucuria și frumusețea de a avea un astfel de animaluț in viață (și in casă). Am plecat cu senzația că am privit o odă adusă legaturii dintre animalele de companie si stăpânii lor, cu imaginea ideală a unei lumi in care fiecare om iși umple viața cu prezența unui patruped căruia ii dă, in acest fel, șansa la viață și iubire neconditionată.
Tipii care au adus la lumina o astfel de poveste sunt tot cei care au realizat filmul “Despicable Me”, adică o colaborare intre Illumination Entertainment și Universal Pictures, acesta fiind cel de-al cincilea lor proiect comun.
Daca vă hotărâți să ii insotiti pe cei mici la cinema si intrați la Singuri acasa trebuie să știți că filmul ăsta este și pentru voi, o să ieșiți amuzați și bine dispuși și poate, in sfârșit, gata să le luați copiilor pisica sau cățelul sau, hai, măcar porcușorul ăla de guineea pe care îl cer lui Moș Crăciun an de an. Eu cred că am să mai merg să il mai văd o dată, atât de tare mi-a plăcut!
