Second opinion sau povestea despre cum sarcina mea cu “probleme” este acum un copil sănătos

Am lansat proiectul urbandiva.ro acum ceva vreme din dorința de a spune ce vreau și cum vreau despre lucrurile care mă interesează, despre ceea ce îmi face plăcere, despre ceea ce gândesc și simt fără să fiu îngrădită decât de propriile mele valori și intenții. Am scris mult despre zona de lifestyle feminin în care activez de ceva ani prin prisma meseriei mele de manager de proiecte online, dar iată că viața a făcut astfel încât să pot să vorbesc și depre un domeniu aparte: motherhood. Despre mine ca mamă, cum văd și cum simt această perioadă atât de frumoasa din viața mea, fără să dau soluții sau rețete de succes, oricum nu le dețin.;)

Deși primele mele articole au fost cam din zona de parenting sau mamă și copil, până am ajuns aici am trecut prin alte experiențe, pe care abia acum cred că pot să le povestesc așa încât să fie de folos și altora. Hotărârea de a scrie articolul acesta mi-a venit după ce am aflat cu tristețe despre o poveste asemănătoare celei trăite de mine dar care s-a terminat altfel, adică rău.

Pe scurt, povestea care m-a întristat e a unei tinere care a recurs la un avort la insistențele socrilor săi, ca urmare a unui tratament cu antibiotice pe care femeia îl urmase în prima perioadă a sarcinii. Soacra argumenta insistența ei dusă până la obsesie prin faptul că ea însăși a născut pe singurul ei fiu cu deficiente de auz și vorbire cauzate, spune ea, de un astfel de tratament făcut acum vreo 45 de ani (tânărul ei fiu având totuși șansa unei copilării ok, o integrare în societate care i-a permis să aibă un job și o soție). Tânăra a recurs la avort, dar mai apoi regretele au măcinat-o într-atât încât a renunțat la căsnicia și la familia care au impins-o la acest gest. Azi trăiește singură alături de mama ei dar probabil că nu trece o zi în care să nu se gândească cât a greșit și că poate copilul acela ar fi fost sănătos.

Povestea aceasta are ceva din povestea mea și m-a revoltat și întristat în măsura în care astfel de decizii nu trebuie să le iei sub presiunea unor oameni neavizați sau dezinteresați. Mai exact are legătură cu tratamentul medicamentos din primul trimestru de sarcină și cu primul sfat pe care ți-l dau cei care află: avortul.

Povestea mea începe pe la sfârșitul a 13 a săptămână de sarcină când am aflat că acele grețuri sporadice în creierii nopții (nu ai dimineții, nah), stările proaste și oboseala (acum aș adăuga și pofta nestăvilită de fructe:))) nu însemnau că mă lovea vreo hepatită sau vreo boală generată de stres ci că este o sarcină în toată regula. Am aflat asta la o consultație programată la unul dintre medicii primari ginecologi (sa ii spunem dr.O.D pentru simplificarea poveștii) considerați buni pe la capitală, o doamnă doctor care are pacienți pe bandă rulantă și două trei joburi pe la spitale de stat și clinici private cu ștaif. Probabil că tipa acesta a ajutat multe mămici și știu că recomandarea către ea a venit de la cineva extrem de mulțumită de serviciile ei. La mine însă nu a mai încăput loc de analiză și ajutor, s-a rezumat la un verdict sec și detașat: iți recomand avortul.

Cum vine chestia asta? Consultul pe care l-am făcut la dr.O.D a dezvăluit că am o sarcina de peste 13 săptămâni, adică peste 3 luni. Nu sunt nici foarte tânără și naivă, după ani în care ovarele mele au necesitat multe tratamente nu mă mai așteptam la miracole. Să vă spun drept și cele 3 teste de sarcină au fost destul de confuze, 2 au fost negative și unul “defect”.

Emoționată și plânsă toată încercam să ii explic doamnei doctor că prin ianuarie făcusem un tratament cu doxiciclină pentru o infecție urâtă în gât și prin februarie vreo două radiografii dentare. A fost suficient ca să îmi explice că nu “se bagă”, “nu își asumă” să supravegheze o astfel de sarcină și că, mai mult decât atât, îmi recomandă ca în 3 zile sa mă hotărăsc să avortez pentru că după aceea nu mă mai ajută decât bunul Dumnezeu. Am plecat plângând din cabinetul de 5 stele, am mers pe stradă fără țintă încercând să asimilez nu doar vestea că sunt însărcinată, finally, ci că peste 3 zile ar trebui să nu mai fiu. Simplu!

După o noapte de nesomn și întrebări fără răspuns am luat cea mai bună decizie a vieții noastre: să consultăm un specialist, să obținem alte opinii. Vorbesc la plural pentru că am hotărât asta împreună cu soțul meu.

Am plecat în creierii dimineții căutând un alt medic specialist care să ne ofere raspunsuri. Am ajuns la primul doctor specializat care a ascultat cu mult calm toată povestea și mi-a spus fără să stea pe gânduri că nu se pune problema să elimin această sarcină. Am pus zeci de întrebări, nesigură de acest verdict scurt având în vedere că o zi înainte un alt medic hotărâse, la fel de sigur, altceva. Explicațiile au venit ca pentru un om bine informat care are nevoie de explicații raționale pentru a lua o decizie. Morala: Să nu acceptați niciodată altceva.

Am plecat de acolo un pic mai liniștită dar nu tocmai convinsă și oricum fără să știu ce decizie să iau.

Am vorbit cu prietenii mei în dimineața aceea și am fost îndrumată din aproape în aproape către un medic cu specializarea materno-fetala. Ei bine, dragele mele dacă aveți vreun dubiu  (orice fel de dubiu legat de sarcină) acolo trebuie sa mergeți. Căutați un astfel de medic și abia după ce vedeți împreună toate aspectele veți putea decide cu mintea și inima.

Medicul acesta nu doar ca știa foarte multe dar a avut și siguranța profesionistului desăvârșit. Dr.Marius Vicea Calomfirescu (căci despre el este vorba) a ascultat tot și mi-a argumentat pas cu pas de ce anume nu este nevoie să fac un avort. Toate procedurile și tratamentele de care vă spuneam la început avuseseră loc în prima și a doua lună de sarcină când embrionul nu asimilează substanțele prin placentă și nici sistemul osos și mugurii dentari nu sunt dezvoltați astfel încât sa fie afectate de doxiciclina, iar legat de radiografii…se pare că la nivel dentar era nevoie să fac vreo 1000 ca sarcina să fie cu adevărat pusă în pericol.

Iată două explicații raționale și documentate care au demontat teoria primei doctore care a ales să îmi explice ca singura soluție sigură este să scăpăm de sarcină.

Am întrebat până am ieșit pe ușa cabinetului său dacă este foarte sigur că putem continua cu aceasta sarcină. Credeți-mă, un om mai sigur pe el și mai senin nu am văzut de mult. Am plecat de acolo liniștită și fericită că am găsit un om care să trateze cu respect și cu seriozitate o situație atât de delicată și complicată.

Au urmat două zile crâncene în care am întors pe toate fețele situația și am căutat să luăm decizia finală cu mintea și sufletul împăcat. Chiar și după ce am căutat-o ulterior pentru a discuta aceste noi date, dr.O.D nu și-a schimbat opinia.

Opinia dr Marius Vicea Calomfirescu a cântărit în decizia noastră finală. Experiența sa în medicina materno-fetală și specializarea în ecografii fetale ne-au ajutat și însoțit pe tot parcursul sarcinii și apoi la naștere. Un medic tânăr și ambițios, cu principii și profesionalism. Lui îi datoram copilul frumos și sănătos pe care îl avem. Am făcut toate analizele necesare și ecografiile trimestriale pentru a ne asigura că nu ne scapă ceva, dar nu am recurs la amniocenteză, de exemplu, nefiind necesară.

Micul nostru Filip are deja un an și ne-a schimbat viața.  Ziua aceea de martie din cabinetul dr.O.D, în care i-am auzit bătăile inimii pentru prima oară, mi-a schimbat viața și sufletul. De atunci nu contenesc să mulțumesc, pe de-o parte, medicului extraordinar Calomfirescu care mi-a dat șansa să am acest copil în brațele mele și, apoi, să mă bucur că am decis, atunci, să cerem opinia unui astfel de specialist.

Asta vreau să vă transmit: nu vă opriți la prima opinie, nu contează cine dă verdictul, căutați medicii specializați și faceți orice să ajungeți la ei. Efortul financiar, dacă e implicat, merită fiecare bănuț. Este singura cale să aflați adevărul și să luați o hotărâre cu care va trebui să trăiți întreaga viață.

Cu ceva vreme înainte să scriu acest articol m-am gândit mult dacă nu ar trebui să trimit acelei dr.O.D un email cu poza copilului meu și să îi amintesc de cazul nostru. Să îi spun că suntem bine și sănătoși. Dar nu datorită ei. Am înțeles chiar atunci că nu își putea asuma cazuri care ii scăpau din mână și care îi complicau viața, cu siguranță nu avea nevoie de bătăi de cap. Și asta e perfect normal și de înțeles. Dar ceea ce i-aș spune, în concluzie, nu e neapărat un reproș la adresa deciziei ei ci un reproș legat de modul în care m-a îndrumat și consiliat.  Avea în lista ei un medic care putea executa un avort (la care mă și trimitea) dar nici un specialist în materno-fetală care ar fi putut să lumineze și să sprijine un cuplu aflat în situația noastră. Nu i-am scris și încă nu știu dacă o voi face, dar tare mult aș vrea să îi spun să își îmbunătățească lista aia de doctori pe care îi recomandă. Știu eu măcar doi care își asumă sarcini pe care ea le evită și le cataloghează din start eșecuri.

Nu toate cazurile sunt la fel și nici toți medicii,  dar poate dacă aveam ocazia să aflu din timp de povestea tinerei de care va spuneam la început o indrumam eu însămi către medicul meu salvator sau căutam oricând pe cineva pe măsura lui, care să o ajute să decidă fără să aibă regrete.

Dar în situația ei sau a mea sunt, cu siguranță, sute de femei, și pentru ele am decis să împărtășesc o poveste atât de delicată și de intimă. Îmi doresc ca felul în care ne raportăm la deciziile medicale să fie asumate și bine înțelese, de toate părțile. O astfel de decizie poate să ducă la o situație în care să nu mai existe o a doua șansă și asta va face cu atât mai grea seria de întrebări care poate iți vor stărui în minte mulți ani după aceea.

Dacă acum 45 de ani mamele nășteau fără să aibă parte de nici măcar o ecografie,  gândiți ca azi singura condiție pentru un diagnostic performant o fac o analiză sofisticată și un ecograf performant la maneta căruia să stea un medic profesionist. Și asta nu e deloc greu de obținut,  dovadă vă stau chiar eu. So, dragele mele, azi sunt mama și sunt fericită.

(Pe dr Marius Vicea Calomfirescu il găsiți la clinica lui – http://cabinetgineco.ro, la clinica Wellborn sau la spitalul Regina Maria din Băneasa. )

p.s Nu mi-am propus sa fac reclama nimanui prin acest articol ci doar sa va indemn spre o analiza mai profunda si spre oameni competenti.