E o poveste fericită despre alăptare, să știti! Cu părinți si copil fericiți. Vreau să vă povestesc despre asta pentru că experiența noastră a devenit lină și frumoasă datorită ajutorului unui om priceput.
Alăptatul copilului meu a fost prima chestie care m-a preocupat după ce am ajuns în rezerva de spital, imediat ce am născut. Deși mă mişcam de parcă mă rupeam in bucăți și așezatul pe toaletă devenise sport extrem, singurul lucru pe care nu voiam să il ratez era să alăptez micuțul meu băiețel. În cele 3 zile cât am poposit în maternitate am putut avea copilul cu mine mereu, dar pentru că am avut și nopți mai grele am decis să folosesc cele câteva ore din creierii nopții ca să dorm, vreme în care am lăsat bebele în grija asistentelor și deci a fost hrănit cu lapte formula. Insă în fiecare dimineață foarte devreme ne reîntâlneam și îl țineam la sân convinsă ca doar așa voi reuși să am din ce în ce mai mult lapte. Nu am beneficiat de asistență specializată, cam fiecare asistentă care venea să ne vadă la ora mesei mă mai îndruma puțin și mă ajuta să îl așez corect la sân. Iar prâslea ăsta mic al meu mânca, cumva reușeam eu sa îi ostoiesc setea și foamea, dar bănuiam că nu pe deplin.
Dar înainte să plecam spre casă am primit recomandarea de la medicul meu să iau legătura cu o specialistă pe alăptare. Faptul că am apelat la un astfel de specialist a fost cel mai bun lucru din lume, vă spun.
Deși părea că aveam ceva lapte, prima seara acasă am hotărât sa cumpărăm o cutie de lapte formulă. Am umplut un biberon și înainte să îl folosim am decis sa mai dăm o șansă..naturii si să alaptez iar supriza a fost să am un copil sătul și adormit. Dar a doua zi am ajuns la draga mea Georgeta, cea care nu doar ca ne-a îndrumat și învățat în ale alăptării ci ne-a și calmat creierii aia bulversați de proaspăt părinți rămași “singuri acasă” cu un bebeluș.
Georgeta Muşat sau moașa Muşat, cum ii place ei să se prezinte, este sufletul asociației “Totul pentru tine și copilul tău” și a “Academiei de Alăptare“. Întâlnirea cu ea a fost pentru noi ca un curs de prim ajutor. Am întrebat tot ce ne frământa și m-a îndrumat în alăptarea feciorului. Calmă și senină a reușit sa șteargă cumva emoțiile omului nepriceput în ale bebeluşitului și, cel mai important, ne-a pus bazele celui mai de preț lucru din primul an de viață al bebelușului: alăptatul. Îți pune copilul la sân, te îndrumă, te verifică, îți povestește și îți arată cum anume trebuie să faci asta în modul corect. Pare puțin lucru dar în lunile astea nu de puține ori am auzit și citit de experiențele mamelor care au pierdut cumva acest start important și, mai apoi, tot procesul de alăptare pentru că nu au știut cum să o facă sau când să nu renunțe. E greu și la început crezi că nu o să reușești și mai e și alternativa laptelui praf, ești obosită, te dor toate și … Te gândești că sigur nu e suficient ce îi oferi tu și că nu va crește mare și voinic. Pentru toate întrebările şi nesiguranța asta ai nevoie de cineva ca moașa Muşat.
Dacă ai tu o mamă care se pricepe sau o prietenă care știe toate astea ești o norocoasă, pentru ceilalți s-au inventat specialiștii ca Georgeta. Și pentru că studiile arată că suntem printre ultimele țări din Europa la alăptat pruncuşorii e semn că ne-ar trebui mai multă educație și ajutor în această privință. Se spune că nu există mamă care să nu poată alăpta (poate doar în cazuri excepționale) și că trebuie puțină perseverență din partea mamei și neapărat îndrumarea corectă și susținerea celor din jur (pediatrii, moașe, și de ce nu, familie). Motive sa abandonezi pot să apară mereu: nu pot, nu am, nu merge, nu se satură, nu ia în greutate, vomită..etc. Inainte să renunți vorbește cu un specialist pro alăptare, beneficiile obținute vor întrece efortul de a căuta unul și de a-l plăti.
Revenind, noi ne-am întâlnit și a doua oară cu moașa Muşat, când ajunsesem să mă panichez o dată cu venirea orei de masă pentru că feciorul nostru mâncăcios se îneca. Din nou, pare un fleac dar pentru o mamă nedormită și la început de bebelușeală e taman picătura care umple paharul disperării. Nu vrei să pățească nimic mâna aia de om și orice neîndemânare a ta pare să fie un capăt de țară. Am rezolvat și asta, am aflat că pentru noi cea mai bună poziție să scăpăm de meteahna înecatului este să alăptez din poziția culcată pe o parte. Chestia asta a devenit obicei de vreme ce și azi tot așa mâncă atunci când vine ora mesei și suntem acasă.
Cheia succesului a fost și faptul că nu am pregetat niciodată: am alăptat la cerere noaptea sau ziua, de câte ori micul prinț poftea – adica atunci când poftea, cât poftea, de la ambii sâni-, deși la un moment dat se instaurase în burtica lui un ceas care dădea alarma din vreo 2 în 2 ore. Alteori mai des iar alteori adormea buștean și uita să mai mănânce vreo 4-5 ore. În puseele de creștere ar fi mâncat mai mereu, în vreme ce pe la 3 luni devenise destul de iritat când venea ora mesei și părea că ce mănâncă nu îi e suficient. Dar am perseverat și toate au devenit doar faze trecătoare.
Am alăptat exclusiv și acum la 10 luni, când ne luptăm cu diversificarea și ieșitul dinților, tot laptele de mamă este ceea ce preferă. Nu intru acum în detaliile diversificării, e poveste lungă și vorbim de un mofturos la chestiile alea numite morcovi, carne, ou și … eh. Dar cel mai important este că datorită alăptării am crescut un copil sănătos si mereu vesel, cu greutatea în grafic fără să fie gras sau pufos și fără carențe în organism.
De ce susțin alăptarea? Pentru că așa primește copilul nutrienții de care are nevoie pentru a crește, pentru că așa are parte de imunizare și e protejat de diverse boli și pentru că este cea mai minunată cale spre ceea ce specialiștii numesc bonding, adică legatura aia specială ce se crează între mine, ca mamă, și copilul meu. Și pentru că am scăpat de chinul “biberon -spălat- sterilizat-purtat apa caldă-cutii cu lapte formula” și, deloc de neglijat, am scutit și ceva bani pe laptele praf care nu e tocmai ieftin. Apoi e si comformtabil, iei cu tine un scutec și ceva de schimb și poți sa ieși la iarbă verde câte ore vrei, la ora mesei laptele e acolo gata pregătit și încălzit. ;))
Nu am renunțat la alăptat nici atunci când mi-am găsit drum la dentist, spre disperarea și nefericirea măselelor mele. Cu anestezia potrivită apoi mulsul și aruncatul primului lapte de după intervenție am scos-o la capăt. Nu am renunțat nici când am plecat la film sau la vreun concert. Am folosit o pompă de muls și am umplut congelatorul de rezerve de lapte iar apoi în scena au intrat bunicile. Să vă spun că niciodată nu a reușit să bea cu biberonul și a băut de la început cu o siringă și apoi cu lingurița? Ei da, cam așa, și deși pare greu nu am considerat niciodata ca fiind asta vreo problemă. Nu am renunțat nici când am răcit cobză, vă garantez că explicația cu anticorpii pe care corpul mamei îi secretă și transmite copilului prin lapte înainte să se instaleze primele simptome este cât se poate de reală. Dacă copilul a avut vreo formă de răceală s-a manifestat ca o rinită cu mulți muci, fără febră sau alte complicații. Nu am bifat nici mitul ca după cezariană nu ai lapte. Am avut colostru și apoi lapte suficient.
Dacă știam din timp de Georgeta și Academia de Alăptare sigur ca aș fi participat și la cursurile ei pentru femei însărcinate și la cele despre puericultură, și de alăptare, ea le organizează pe toate cu mare pricepere. Acum știu și am vrut să vă spun și vouă. Acest articol nu este reclamă pură și nici plătită, este experiența mea și soluțiile pe care nu doar ca le-am folosit pentru mine ci am avut încredere să le recomand și altora. Știu că funcționează și te scot din încurcătură.
Dacă ești viitoare mamă sau deja ai născut și ai nevoie de un sfat bun și avizat caut-o pe moașa Georgeta Muşat și Academia pe siteul lor și pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/AcademiaDeAlaptare. Sau apelează la orice specialist care să te îndrume și nu te lăsa copleșită de tot ce ți se întamplă. Așa vei trece mai ușor peste toate. Apoi scrie-mi și spune-mi câtă dreptate am avut, da?!;)
Vezi si lista de necesare pentru mame si bebelusi pentru acasa si la spital
(foto pinterest)
Foarte de acord cu tine, noi ne-am oprit dupa 6 luni, pur si simplu, fara nici un efort, totul a venit de la sine. lLa cat de frica mi-a fost de alaptat, dupa primele zile mi-am dat seama ca faptul ca nu am lasat pe nimeni sa ma streseze cu treaba asta a fost si mai bine. In maternitate am avut noroc de o neonatoloaga minunata, nu m-a grabit, nu mi-a dat sfaturi de alea stupide cu mulsul si alt aberatii. A fost bine ca am facut si cursuri de puericultura inainte cu o tipa care este dula, Ramona Rosu, si de la ea am aflat un lucru simplu, dar foarte important, sa lasi lucrurile sa vina de la sine si sa nu te crizezi ca nu ai nu stiu cat lapte. Culmea, eu aveam senzatia ca nu am cine stie ce, insa copilul lua in greutate peste medie, colici nu prea a avut si pediatrul mi-a spus ca sigur am cat trebuie altfel copilul nu ar fi avut de unde sa creasca. Foarte bun articol!
Author
Mulțumesc! Alaptarea e esentiala si asa e nu trebuie sa devina un motiv de stres.din contra.Eu însămi am căutat informații și sfaturi pe net și uneori iti dai seama ca e bulversant.de aceea am incercact sa împărtășesc din experiența. cred cu tărie ca experienta unui specialist ar trebui sa devină regula.
Foarte util articolul.mulțumim! Eu sunt însărcinată și deja mă gândesc la toate aceste lucruri.citesc mult despre ăsta dar cred ca 2 ore de sfaturi și exercițiu practic cu un consultant fac cât 100 de articole.nu-i așa?